Karate

Cit timp ar trebui sa nu activeze un sportiv dupa un KO ? PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 08 Noiembrie 2014 23:23
Posted By dr. Alexandru Amarfei On Wednesday, December 15th 2010 In Articole, Medicale |  | 
 
 

Sporturile de contact produc o imprejurare speciala: daca in multe alte discipline sportive exista accidentari prin traumatism, doar in disciplinele de lupta obtinerea unui „knockout”, sau a unei incapacitari (si) prin traumatism cranian, este tinta competitiei. Desi sunt sporturi vechi, unele existand chiar dinaintea termenului „sport”, ideea de a face din KO tinta competitiei ramane socanta, astfel incat exista destui medici care, datorita propriilor perceptii asupra problemei, cer interzicerea oricaror sporturi unde este permisa si cautata obtinerea knockout-ului.

La o examinare mai riguroasa, descoperim cu usurinta ca nu exista un consens asupra a ceea ce reprezinta un KO prin lovitura la cap, nici informatii suficiente despre mecanismele prin care se produce. Nu exista, de asemenea, nici consens asupra conduitelor medicale de urmat in cazul unui KO prin traumatism cranian. Voi incerca in cele ce urmeaza sa expun problemele, pe cat posibil debarasate de jargonul medical prea complex.

KO si TKO – definitii arbitrare

 

 

In majoritatea cazurilor, subiectivismului in aprecierea situatiei provine din nevoia arbitrului de a lua decizii rapide. Traumatismele craniene genereaza cele mai multe interpretari posibil subiective.

In litera regulilor, KO inseamna „mai mult de 9 secunde incapabil de a se ridica la podea sau mai mult de 9 secunde incapabil de a-si reveni suficient cat sa aiba reactii coordonate si conforme cu lupta”. Pare usor de apreciat. Totusi, practica si experienta derivata din ea au facut ca majoritatea organizatiilor sa adauge in reguli prevederea „situatia este la aprecierea arbitrului” (daca, de exemplu, incapacitarea e severa sau daca arbitrul considera ca semnele de revenire ale sportivului sunt prezente, dar exista dubii, poate pronunta incheierea meciului chiar daca, in litera, sportivul era in picioare si dadea semne ca vrea sa continue).

Este chiar mai greu de definit TKO. Colocvial am putea spune „a luat prea multa bataie ca sa poata continua, chiar daca e in picioare”. Pronuntarea TKO este mai frecvent subiect de controverse decat a unui KO. „Am fost oprit prematur”, „Era blat, tipul se facea ca e KO”, „Mi se pare ca…” (ultima, in ciuda faptului evident ca, daca unui spectator i se pare intr-un fel, pe criterii complet subiective, are si bietul arbitru dreptul sa i se para in alt fel, din aceleasi motive decat ca interpretate altfel).

Incapacitarea prin lovirea sectiunii corporale medii este usor de diagnosticat; ca risc de tulburari ulterioare, lovirea sectiunii corporale medii produce rar probleme pe termen lung. Cunosc in ultimii 6 ani (de la intalnirea Buakaw-Masato din 2004), patru cazuri de traumatism cu afectare renala si urinare cu sange (hematurie), unul din cazuri fiind insusi Masato dupa faimosul meci cand Buakaw a luat primul titlu K-1 Max. Lovirea sectiunii medii mai poate produce fisuri sau fracturi costale, de obicei fara gravitate, intrucat nu se produc prin strivire (forte actionand din ambele sensuri asupra toracelui); „armele” de impact nu au suprafata mare si nu pot cauza fracturi multiple cu usurinta, iar durerea este de obicei severa, astfel ca sportivul nu mai continua si este scutit de complicatii.

Incapacitarea prin lovirea coapselor este, de asemenea, usor de diagnosticat si nu pune nici ea probleme pe termen lung, chiar daca remiterea durerii si inflamatiei poate lua considerabil mai mult timp decat refacerea dupa un traumatism abdominal sau toracic. Totusi, nu am intalnit, in acelasi interval de 6 ani, decat doua cazuri de sportivi care, consecutiv unor rupturi musculare ale muschilor coapsei (ambele partiale), sa aiba sechele si sa necesite limitarea activitatii pentru mai mult de 3 luni.

In cazul traumatismelor craniene, problemele sunt mult mai complexe, gravitatea situatiilor spre care pot evolua este mult mai mare, iar riscul (inclusiv fatal) trebuie intotdeauna luat in considerare, chiar daca, analizand statistic, sporturile de lupta nu produc decat o fractie din accidentele grave din alte sporturi cum ar fi rugby sau (moto)ciclismul.

Problema importanta arata astfel: Odata pronuntata incapacitarea de catre arbitru, dat fiind ca „KO” sau „TKO” nu sunt diagnostice medicale, ci decizii sportive, care este riscul pentru fiecare caz in parte si care sunt conduitele de urmat? Arbitrul are nevoie sa ia o decizie rapida; el nu poate fi un consultant pentru problemele medicale ale cazului, desi informatia „incapacitat prin KO” este un element preliminar acceptabil. Imediat insa, incepe munca medicului…

Ce reprezinta incapacitarile prin traumatism cranian in sport de lupta?

Nu avem un singur diagnostic, ci o familie destul de vasta de tulburari. Gravitatea pe termen imediat si pe termen lung nu sunt usor de apreciat. Exista elemente importante care pot genera complicatii grave, fara sa fie vizibile prea multe avertismente prealabile.

Desi exista numeroase diagnostice in neurologie care acopera situatiile de diferite gravitati dintr-un KO, cea mai frecventa tinde sa fie denumita in clasificarile moderne „leziune traumatica cerebrala usoara” (mild traumatic brain injury). Este inca foarte folosit termenul „comotie cerebrala” (cerebral concussion), dar el reprezinta un diagnostic precis, si anume, de afectare doar a functiei neuronilor, nu si afectarea anatomica a creierului (nu se produc leziuni ale tesutului). Intrucat in momentul producerii unui KO nu putem sti cu precizie ce s-a intamplat cu creierul, termenul preferat este „leziune traumatica usoara”, cu eventuale precizari ulterioare. In afara de comotia cerebrala, vom analiza tulburarile mai grave cum ar fi contuzia cerebrala, sindromul de retraumatizare (second impact syndrome), hematoamele cerebrale, si edemul cerebral acut post-traumatic.

Comotia cerebrala

Reprezinta, asa cum am spus, o intrerupere temporara a functiei neuronilor. Gravitatea este data de durata intreruperii, profunzimea afectarii functiilor cerebrale si de afectarea memoriei.

1) Comotie cerebrala grad I (usoara)

Pierdere de memorie acoperind nu mai mult de 30′ (dupa alti autori – 15′) si care are caracter anterograd (pierderea de memorie acopera evenimente produse dupa traumatism, nu inainte).

Fara semne de coma, sunt prezente numai semne de confuzie (intreruperea constientei este absenta sau foarte scurta).

2) Comotie cerebrala grad II (medie)

Intreruperea constientei pana la 5′.

Pierdere de memorie acoperind mai mult de 30′, dar nu mai mult de 24 h (pacientul se trezeste, coopereaza, dar uita imediat tot ceea ce a facut).

Functiile vitale nu sunt afectate.

3) Comotie cerebrala grad III (severa)

Intreruperea constientei peste 5′.

Pierderi de memorie acoperind mai mult de 24 h.

Functii vitale chiar si liminal afectate, si anume, orice element diagnostic care incadreaza coma dincolo de gradul III a (intrerupere scurta a functiilor).

Exista clasificari care tind sa atribuie severitate mai mare oricarei intreruperi, chiar scurte, a constientei, si anume, comotia se clasifica din oficiu la grad III.

De remarcat faptul ca aceste criterii functioneaza independent – de exemplu, daca un luptator este inconstient numai o fractiune de secunda, dar prezinta semne de afectare a altei functii vitale din motive neurologice (ritm respirator perturbat), se considera automat o comotie grava si se trateaza ca atare.

Caz recent:

Local Kombat Sibiu 2010, Dzenan Poturak vs. Bogdan Stoica – un KO considerat „ciudat” de unii, in realitate a reprezentat o lovitura pe lateralul capului care a afectat centrul respirator, conul de soc neinterferand mult cu neuronii care asigurau constienta (inconstienta a durat de ordinul a doua secunde), dar luptatorul, cat a stat la sol, a prezentat doua miscari respiratorii patologice numite gasp (asemanatoare unui suspin), denotand afectarea temporara a bulbului rahidian si posibile complicatii severe; din fericire, starea a redevenit stabila in scurt timp. Acest incident insa este clasificat automat conform criteriilor de mai sus drept comotie de gradul III si justifica o suspendare din motive medicale mai lunga decat pentru un KO obisnuit.

4) Comotii cerebrale cu afectari atipice

Este cunoscut din lumea sporturilor de contact KO-ul cu afectarea functiilor cerebelului. Acesta cruta constienta, dar face luptatorul complet necoordonat chiar si pentru miscari simple, sau, in cazuri mai grave, incapabil sa se miste.

Caz recent:

Raul Catinas vs. Stefan Leko – Leko a primit o lovitura pe lateralul capului, care poate transmite con de soc spre cerebel, a incercat sa se ridice, dar a aratat imediat ca si cum „i s-au tait picioarele”. Acest tip de incapacitare se produce atunci cand conul de soc al loviturii nu interfera aproape deloc cu neuronii care mentin constienta, dar „scurtcircuiteaza” importantul aparat al echilibrului si al coordonarii musculare dependent de „creierul mic” (cerebel).

Desi nu exista conduite prescrise de literatura de profil, afectarile atipice prin KO ar trebui considerate elemente de gravitate, pentru ca nu produc simptome nelinistitoare pe termen scurt si pot masca tulburari generatoare de sechele pe termen lung.

Simptomele si semnele dupa o comotie cerebrala

Cele mai frecvente probleme sunt dureri de cap, ameteala, greata, voma, tulburarile de echilibru si de postura (se „duce intr-o parte” stand in picioare, nu poate mentine directia de mers), lipsa de coordonare motorie (gesturile sunt imprecise, se foloseste cu dificultate si intarziere de lucruri). Subiectii prezinta de asemenea sensibilitate crescuta la lumina (fotofobie), vedere incetosata, uneori vedere dubla (semn de lipsa coordonarii intre globii oculari).

In circa 1,2% din cazuri pot aparea convulsii (crize de epilepsie), fara ca aceasta sa semnifice o leziune cerebrala, ci numai o „furtuna electrica” in creier dupa traumatism, dar, de regula, convulsiile dupa traumatism sunt un semn de mare gravitate si necesita spitalizare de urgenta.

Crizele de epilepsie nu trebuie confundate cu miscarile tremurate ale unui membru in cursul starii de inconstienta, care, de obicei, se produc in KO-urile mai brutale. Acestea sunt semne de decuplare a centrilor motori si, de obicei, nu au gravitate.

Afectarile cognitive includ lipsa concentrarii, dificultate de coordonare a atentiei, tulburari de memorie si invatare pe termen scurt (de obicei cca. 3 saptamani dupa incident).

Aprecierea gravitatii pe termen scurt si mediu

In cazul unui KO trebuie ca medicii care au asistat la eveniment sa elaboreze un „scor Glasgow” al pacientului. Pe baza acestuia se formuleaza prognosticul situatiei, durata suspendarii medicale si conduita terapeutica. Cu titlu informativ, orice scor Glasgow modificat cu 2 puncte pe loc sau cu 1 punct pe termen lung este indicatie relativa de examinare tomografica sau RMN a craniului.

Durata suspendarii din activitatea sportiva

Durata de timp necesara pentru vindecarea unei comotii cerebrale este apreciata de specialisti ca fiind de ordinul a 3 saptamani. Din prudenta, suspendarile pentru KO ar necesita o durata dubla (6 saptamani), mergand pe ideea ca nu toate diagnosticele sunt acurate si e posibila subevaluarea unor cazuri.

Exista indicii ca gravitatea situatiei tinde sa fie subestimata in mai mult de 3 cazuri din 4. Orice elemente de gravitate incumba prelungirea suspendarii pana la un trimestru si chiar peste.

Nota:

Acest articol are ca scop informarea generala si nu poate fi substituit consultatiei medicale in cazul unor leziuni similare celor descrise, nici opiniei avizate a specialistilor.

 

***  sursa - http://www.gladiatorium.ro/?p=1010

 

 

Posted By dr. Alexandru Amarfei On Monday, January 24th 2011 In Articole, Medicale |  | 

CONTUZIA CEREBRALA

Contuzia cerebrala este o leziune a creierului care asociaza, in diferite grade, distrugeri ale tesuturilor si sangerare. Contuzia, mai putin academic vorbind, e o vanataie pe creier. Importanta, insa, este consecinta grava a leziunii: daca o comotie cerebrala este rareori invalidanta si inca mai rar fatala, complicatiile contuziei cerebrale pot produce probleme de sanatate pe termen lung, iar complicatiile grave (cele mai periculoase fiind edemul cerebral si hernia cerebrala) pot fi cu usurinta fatale.

Importanta diagnosticului diferential intre contuzie si comotie cerebrala este mare in orice situatie, dar cu atat mai mult in sporturile de contact, intrucat, spre deosebire de comotie, contuzia este o trauma cu vindecare mai lenta, iar re-lezarea duce la pericole majore.

Reluarea prematura a activitatii de catre sportivul cu contuzie cerebrala este deosebit de riscanta!

Pe langa aceasta, contuzia cerebrala poate pune probleme dificile medicilor deoarece tratamentul este uneori greu de individualizat, nu exista consens clar intre specialisti asupra terapiei si pot surveni usor erori de apreciere si conduita.

Definitia contuziei cerebrale este arbitrar stabilita fata de hematomul cerebral, si anume: daca leziunea are mai putin de doua treimi sange si restul tesuturi lezate, vorbim de o contuzie; daca sangele constituie mai mult de doua treimi din leziune ne referim la un hematom.

Simptomele contuziei cerebrale sunt la prima vedere o forma agravata a simptomelor comotiei. Insa la o examinare mai atenta apar, de obicei, semne si simptome care indica mai mult decat o simpla „scurtcircuitare” a neuronilor. Nu exista insa un consens actual privind ce simptome permit un diagnostic diferential rapid. Confuzia, lipsa coordonarii motorii, afazie (dificultate in exprimarea vorbita), probleme cognitive si de memorie, dilatarea unei pupile sau a ambelor sunt simptomele cele mai frecvente. Un simptom important de retinut, atunci cand poate fi identificat, este amnezia retrograda: traumatizatul nu-si aminteste nu numai evenimente ulterioare traumatismului, dar nici pe cele anterioare (nu stie cum a ajuns in ring, nu-si aminteste detalii ale zilei respective etc.). Acest semn apare mai rar in comotii si mult mai frecvent in contuzii, si reflecta lezarea neuronilor care „stocheaza” informatii deja memorate – amnezie adaugata peste simpla intrerupere a memorizarii in comotii. Amnezia retrograda progresiva (in loc sa se opreasca sau sa regreseze, pierderea de memorie asupra celor intamplate inaintea traumatismului se mareste cu timpul) este un semn de gravitate.

Contuzia cerebrala, ca orice vanataie, cauzeaza umflarea (edemul) tesuturilor inconjuratoare. Acest fenomen este maxim intre zilele 3-7 de la traumatism si produce un pericol tardiv: pacienti care aparent merg spre bine si nu par sa aiba decat probleme minore pot suferi o agravare brusca a starii si au riscuri importante. Problema cauzata de edem este ca, in interiorul craniului nu exista decat putin spatiu de rezerva; odata ce expansiunea tesuturilor depaseste acest mic spatiu, creierul este supus unor presiuni care pot creste rapid. Mai exact, un volum de 25-30 centimetri cubi suplimentar (echivalentul unei nuci mai mari) poate provoca suficienta crestere a presiunii cat sa produca leziuni ale partilor creierului neafectate de trauma de la inceput! Din acest motiv, chiar si suspiciunea unei contuzii cerebrale trebuie sa transforme imediat cazul intr-o urgenta medicala sau chiar chirurgicala.

Hipertensiunea intracraniana post-traumatica este un sindrom grav si, pana la proba contrarie, este considerata amenintatoare de viata. Semnele pot fi nespecifice, dar asocierea de dureri de cap severe, ameteala, stare de confuzie ca de betie (obnubilare) si, mai ales, varsaturile fara efort, in jeturi, sunt semne ca situatia se precipita si pacientul trebuie transportat de urgenta la spital, chiar daca parea, pana la acel moment, sa-si revina dupa trauma.

Paralizia de nerv VI cranian (paralizia de nerv abducens)

Dificultatea lateralizarii privirii (pacientul nu poate privi voluntar in lateral; ochii privesc crucis si convergent, adica apare strabismul) este un semn al afectarii perechii a 6-a de nervi cranieni (abducens) si unul dintre semnele precoce de hipertensiune intracraniana severa. De la acest moment se poate produce oricand hernia masei cerebrale (creierul, sub presiune, proemina spre singurul orificiu suficient de larg disponibil, gaura occipitala, este strivit contra formatiunilor de meninge care-i separa diferite structuri si isi comprima propriile cavitati), precum si ischemia (sugrumarea circulatiei sanguine); centrii vitali sunt afectati rapid si pacientul poate intra in stop cardiorespirator.

Diagnosticarea rapida a unei contuzii cerebrale, fiind pe prim plan o decizie terapeutica buna in urgenta (pe loc), si transportul rapid al pacientului la o unitate dotata pentru interventii majore de neurochirurgie sunt foarte importante. Pe de alta parte, daca leziunea nu pare sa aiba gravitate, este important sa se poata evalua daca si cand sportivul isi poate relua activitatea fara riscuri.

Examenul RMN poate pune cu destula acuratete diagnosticul de leziune si extinderea acesteia; totusi, nu in toate cazurile leziunea vizibila pe RMN este corelata cu gravitatea cazului (a se vedea si mai jos sindromul de leziune axonala difuza). Tomografia computerizata are o acuratete diagnostica ceva mai mica, dar rezonabila acolo unde RMN nu poate fi practicat si are si costuri ceva mai mici.

Examenul RMN sau examenul computer-tomograf (CT), atunci cand RMN are contraindicatii, trebuie sa tinda sa devina proceduri diagnostice de rutina acolo unde sunt suspectate leziuni cerebrale traumatice.

Ele pot exclude, mai ales, pe principalul „ucigas prin trauma craniocerebrala”, hematomul subdural (descrierea sa facand subiectul urmatoarei parti a acestei serii de articole), responsabil, conform celor mai recente studii, de majoritatea deceselor sportivilor din box, si probabil cea mai frecventa cauza de deces din sporturi de contact in general. Este important ca examinarea sa fie facuta cat mai repede.

Nu exista un consens asupra semnelor sau investigatiilor care sa aprecieze cand poate un pacient cu contuzie cerebrala sa se considere liber de riscuri, mai ales ca gravitatea este foarte variabila. Exista insa cateva investigatii de biochimie, din care trei accesibile si in Romania, care pot preciza cu mai mare acuratete riscul fata de estimarile clinice si, uneori, chiar fata de examenele imagistice.

Enolaza neuron-specifica

Nu exista date certe privind analizele de laborator care sa estimeze cat de grava este o trauma cerebrala si, mai ales, cat de rapida va fi vindecarea. Au fost identificate insa substante care, daca sunt prezente in cantitate crescuta in sange sau in lichidul cefalorahidian, semnaleaza ca e probabil sa existe leziuni neuronale intinse si ca este foarte riscant ca pacientul traumatizat sa reia activitatea de performanta prea curand. Enolaza neuron-specifica (ENS) este o enzima prezenta in neuroni si in celulele gliale, iar nivelul sau in lichidul cefalorahidian nu trebuie sa depaseasca 2 nanograme pe militru. De la 6 pana la 8 nanograme avem un interval de alarma, care semnaleaza ca a fost lezat creierul, dar efectele au fost usoare si putem spera la vindecare pe termen relativ scurt (saptamani pana la doua luni). Daca insa ENS depaseste acest prag, si mai ales cand valorile depasesc 12 nanograme pe mililitru, acest fapt este un indiciu ca au fost lezati multi neuroni si, chiar daca nu intotdeauna este vorba de o leziune evidenta, este indicat ca pacientul sa aiba o perioada de refacere lunga, cu interzicerea totala a oricaror activitati cauzatoare de traumatisme, ba chiar si a micilor scuturari ale capului.

Testele ENS sunt disponibile recent in Romania iar costul este modic (echivalentul a cca. 10-15 euro). Nu reprezinta o indicatie de rutina, dar poate reprezenta o informatie valoroasa pentru medici atunci cand trebuie estimat prognosticul, mai ales in privinta reluarii activitatii sportive dupa leziuni in care pacientul nu are suferinte severe, vizibile, care sa permita interpretari clare. Neplacerea asociata investigatiei este ca, desi ieftina, necesita o punctie rahidiana. Nu exista indicatii clare despre cat de acurata prognostic este dozarea in sange, desi ENS crescut in sange este corelat cu leziuni neuronale.

Proteina S100

Este tot un marker al traumatismelor care au afectat creierul, iar corelarea cu prezenta unor leziuni precum contuzia cerebrala sau hematomul subdural este dovedita de studii. Se poate doza si in Romania si costul este, de asemenea, accesibil. Exista indicii ca, daca pacientul are traumatisme si in alte zone decat capul, valorile S100 pot creste din alte motive decat traumatismul cerebral si de aceea valoarea predictiva a analizei in sporturile de ring, unde asa ceva e practic inevitabil, trebuie evaluata mai exact.

Creatin-kinaza specifica creierului (CK-BB)

Este o enzima a carei crestere moderata in sange semnifica, intr-o prima faza, o suferinta usoara, permeabilizarea barierei dintre sange si creier, dar care, la aceasta etapa, este controversat daca are vreo valoare predictiva. In schimb, cresteri importante ale CK-BB in ser, in primele 6 ore dupa un traumatism, peste valoarea de 50 nanograme pe mililitru, reprezinta semnalul unui risc grav, cazurile acestea avand potentiala evolutie fatala. Nu este un element valoros decat pentru cazurile grave, unde CK-BB poate fi semnalul de alarma ultim.

SINDROMUL DE LEZARE AXONALA DIFUZA (LAD)

Este o consecinta de mare gravitate a unui traumatism cerebral si reprezinta rupturi multiple ale prelungirii prin care neuronii trimit impulsurile primite mai departe (axon). Este numita „diffuse axonal injury” (DAI) in nomenclatura internationala. Aparent, la jonctiunea intre „substanta alba” (prelungirile neuronale) si „substanta cenusie” (corpurile neuronilor), fortele de decelerare induse de trauma pot determina forfecarea, fenomen comparabil cu ruperea conductelor dintr-un bloc la un cutremur. Desi tesuturile nu au leziuni foarte aparente (nu sunt semne directe de contuzie cerebrala), caile de comunicare sunt serios afectate in zona impactului, iar in formele grave – in toata masa cerebrala. In forme moderate, LAD se produce in aproape jumatate din cazurile de contuzie cerebrala cu afectari neurologice manifeste si chiar si in contuziile cerebrale usoare apar leziuni axonale discrete.

LAD, atunci cand sunt intrerupte conexiuni in tot creierul, produce intrarea rapida in coma a pacientului. Coma merge spre forme grave, se instaleaza edem cerebral si leziuni chimice severe ale creierului din cauza produsilor de degradare din terminatiile lezate, desi investigatiile imagistice (RMN, CT) pot fi aparent normale sau indica leziuni minime. RMN cu studiul difuziei apei in tesuturi poate da indicii mai bune despre leziune. LAD este o boala grava cu consecinte de multe ori fatale si, chiar atunci cand pacientul recupereaza, lasa sechele importante. Recent, s-a descoperit din intamplare un tratament promitator, aflat inca in faza de cercetare. Polietilen glicolul (PEG) cu greutate moleculara de cca. 2000 dalton, un polimer considerat in trecut ca inactiv biologic si utilizat ca excipient si stabilizator la unele medicamente, s-a dovedit un excelent „resigilator” al axonilor lezati. Deocamdata exista in acest sens studii la animale, care dovedesc ca administrarea precoce de perfuzii cu PEG in LAD (la maxim 24 de ore de la trauma) reduce considerabil si numarul deceselor, si gravitatea sechelelor post-traumatice. PEG este un tratament „de granita” (nu este folosit curent, iar modul de administrare nu este standardizat de protocoale) dar nu sunt cunoscute, in afara alergiei, reactii adverse semnificative la om si nu are aparent alte contraindicatii. Nu exista alte tratamente dovedite ca eficiente in LAD. Perfuziile saline pot imbunatati echilibrul ionic si aparent limiteaza un timp extinderea leziunilor, dar efectul este modest.

 

 

 

***  sursa  -- http://www.gladiatorium.ro/?p=1143

 
Banner

jNews Module



Primeşte HTML?

Joomla Extensions powered by Joobi

Zona banere

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Sondaj

Cum poate fi mai bine promovat Karate-ul?
 

Sunteti aici: Home Stiri Cit timp ar trebui sa nu activeze un sportiv dupa un KO ?